La 17 noiembrie 1892 era promulgată prin decret regal prima Lege pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice.  Legea prevedea înființarea unei Comisiuni care va lucra pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice și se va compune din trei membri numiți de minister „dintre bărbații cei mai competenți în științele istorice sau arheologice”, din care doi vor fi membrii Academiei Române, directorul Muzeului de Antichități din București și un arhitect. Cea mai importantă misiune a Comisiunii Monumentelor Istorice era întocmirea inventarului general al monumentelor, evidență ce constituia baza oricărei acțiuni viitoare privitoare la monumentele istorice.  Condițiile istorice și economice au făcut ca abia în anul 1908, cu ocazia lansării Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice, comisia să poată înainta Ministrului Instrucțiunii Publice primul raport de activitate pentru anul 1907.

De-a lungul celor 55 de ani de existență (1892-1948), Comisiunea Monumentelor Istorice (CMI) își va mări numărul de membri la 9 și va avea membrii corespondenți în județele țării.

Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice este un uriaș depozit de informații istorice: studii istorice, devize, relevee, planuri, discuții, decizii, etc. ce sunt conținute în dosare, referitoare la problemele de restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice. Acest conținut trebuie cunoscut, prețuit, valorificat și păstrat în condiții de siguranță maxime.

Enorma bogăție informațională existentă va putea fi punctul de plecare al unor teme de cercetare variate, pornind de la problemele stringente ale restaurării până la cele legate de tehnici și de materiale de construcție, la soluții legate de restaurări, de consolidări, de întreaga problematică a monumentelor istorice.